Dacă ati inceput deja sa studiati limba franceza, trebuie sa fi observat ca pronuntia cuvintelor franceze este destul de diferita de cea scrisa. De exemplu, cuvantul „mult” este „beaucoup”, care se citeste „bocu”: doar patru sunete in loc de opt litere.

Dificultatile de ortografie a limbii franceze

Ce reprezinta de fapt aceasta dificultate a ortografiei limbii franceze?

Semnele diacritice. Acestea sunt semne care sunt plasate deasupra sau dedesubtul literelor. In limba franceza exista cinci dintre aceste semne diacritice:

1) Accent grave este plasat deasupra vocalelor e si a: è, à. El se foloseste fie pentru a indica faptul ca sunetul este deschis:

a manière – un mod

sau are o functie semnificativa de sens:

a – forma la persoana treia persoana singular a verbului avoir

à – prepositia de directie (unde?)

2) Accentul aigu este plasat deasupra vocalei e: é. Acest semn indica fie un sunet inchis /e/

Préférer – a prefera

sau de asemenea are o functie semnificativa de sens:

des – articol

dès – prepositia „c”

3) Accentul circumflex poate fi plasat asupra la orice vocala, cu exceptia y: â, ê, ô, û. Acesta arata ca sunetul este lung:

tôt – devreme

Sunetul este intotdeauna deschis:

être – a fi, a se afla, a exista

4) Tréma este plasat peste trei vocale: ë, ï, ü. Acest semn arata ca sunetul se pronunta separat de cele vecine:

Noel – Craciun /Noel/

5) Cédille – singurul semn care este plasat sub litera c: ç. Acesta inseamna citirea literei c ca /s/, si nu /c/. De obicei, inainte de vocalele a, u si o litera c este citita /c/, iar cédille modifica pronuntia:

Français – franceza

Daca nu exista cédille, atunci cuvântul ar fi fost citit ca /france/ si nu /franse/.

Sunete nepronuntate. Nu se citeste niciodata litera h:

homme /om/ – om, barbat

horaire /orer/ – program

De asemenea, la sfarsitul cuvantului nu se citesc literele b, g, e, p, s, d, t, x, z:

mot /mo/ – cuvant

trop /tro/ – prea

Literele si sunetele care nu se citesc si sunt formate din mai multe litere. De exemplu, un cuvant pronuntat ca /e/ poate fi scris in mai multe moduri

1) ai – timpul prezent, persoana intaia, singularul verbului avoir

2) aie – Subjonctif a timpului prezent, persoana intaia, singularul verbului avoir

3) aies – Subjonctif a timpului prezent, persoana a doua, singularul verbului avoir

4) ait – Subjonctif a timpului prezent, persoana a treea, singularul verbului avoir

5) Aient – Subjonctif a timpului prezent, persoana a treea, pluralul verbului avoir

Dificultatile de ortografie a limbii franceze

In concluzie, va vom bucura: regulile citirii in limba franceza sunt fixe si cand le veti insusi, veti putea citi cu usurinta orice cuvant